În anii ce urmează o să vedem din ce în ce mai mulți oameni pasivi, resemnați, conduși

0
1150

Inca de anul trecut am inceput sa studiez „fenomenul” crizei fortei de munca. Am mai scris despre el, am realizat interviuri cu angajatori importanti, am ascultat si citit diverse opinii.

V-ati pus intrebarea de ce multa lume nu mai este dispusa sa munceasca, sa performeze, sa faca macar o treaba decenta? De ce nu mai exista competitie reala decat in anumite domenii? De ce sunt „blaturi” ordinare vizibile din spatiu, intre marile corporatii? De ce pare mult mai bine sa stai si sa freci menta pe putin decat sa muncesti si sa te dezvolti pe putin mai mult?

Trendul acesta nu a aparut peste noapte si nu s-a dezvoltat ca un organism de sine statator. Haideti sa privim putin in urmatorii ani; aruncati o privire aici: http://www.worldometers.info si imaginati-va Planeta asta cu tot ce inseamna ea si ce vedeti zi de zi ca „se dezvolta”. De la autostrazi la aeroporturi si drone, la case si averi, la tot ce isi doreste in mod acut, peste 90% din populatia Terrei. Avem resurse limitate, cercetarile catre a „coloniza” alte meleaguri sunt inca departe de ceva concret. In vreo 20 de ani vom ajunge la peste 10 miliarde de oameni iar curba de crestere nu este liniara.
Incercati doar sa va imaginati marea asta de oameni in lupta pentru supravietuire, prin acapararea avara a unor resurse din ce in ce mai putine. Pentru ca astia suntem noi, chiar daca nu vrem sa o recunoastem.

Tehnologia, care este din ce in ce mai avansata, va lasa pe drumuri sute de milioane de oameni. Tot ce va putea fi executat de masina va insemna loc de munca in minus pentru om. Masinile se hranesc cu curent, oamenii cu mancare, sau cel putin asta stim noi acum. In viitor s-ar putea sa fie altfel:). Fireste ca se vor dezvolta alte meserii. Mult prea putine insa, in mod evident. Organismul Terrei se pregateste pentru o partiala staza. Pentru ca in mod paradoxal, este mult mai usor si mai ieftin sa dai putin decat sa te astepti sa ti se ofere mult. Crearea unei societati lipsite de concurenta, a unei populatii inregimentate, cu leaderi construiti pe nevoile unei conduceri de tip corporatist, toate acestea sunt aspecte care pot controla cu costuri previzibile o masa de oameni in continua crestere si degringolada.
Atunci cand oferi o stare de subzistenta si o spalare a creierului zilnica, banii, acest instrument pervers, ti se intorc in sistem si creaza dependenta de mancare proasta, servicii medicale controlate si o categorie crescanda de „carne de tun”. Omenirea are nevoie de asa ceva datorita neputintei in care se zbate.
Nu vi se pare ca viata trece mai repede azi, decat acum 20 de ani?
Priviti imprejur si o sa vedeti ca sunt foarte multi oameni care parasesc aceasta tara, nu din cauza ca nu au ce manca. Ci pentru ca nu au „siguranta viitorului”. Adica nu vad cum se pot dezvolta corect copiii lor, intr-o asemenea societate. Asa ca pleaca sa le ofere un viitor mai bun, in societati a caror grad de predictibilitatea al viitorului este mult mai ridicat. La fel gandesc si cei care pleaca numai pentru o paine mai buna. Doar ca mai limitat.
Concluzia mea este ca societatea urmeaza „doar” un curs normal. Nu este niciun fel de criza a fortei de munca. Este un pas normal al societatii. Acela de pasivitate, de pregatire pentru a urma anumite trenduri si chiar leaderi. Pentru a vegeta. Pentru a privi cum propria constructie se dezvolta pe spinarea tehnologiei. In anii ce urmeaza o sa vedem din ce in ce mai multi oameni pasivi, resemnati, condusi. Treptat, locurile de munca vor fi acaparate de catre tehnologie si roboti. Pentru ca societatea nu va putea fi oprita sa produca la costuri din ce in ce mai mici si fara pretentiile umane aflate la servire. Poate putin, la primire.
Fireste ca multi vor spune ca nu este asa, ca sistemul de invatamant, ca se formeaza opozitie, ca scoli profesionale, universitati etc. Bine. Orice organism aflat in criza, se opune schimbarii. Este in legea firii.

Eu spun ca suntem aproape pe buza si ca singura sansa este sa gasim alte iesiri, care nu se afla pe acest Pamant. Altfel, acesta este numai inceputul.
Sa speram ca ma insel.

Dorian Lungu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here