Unii spun azi, înfierbântați, că PNRR este un plan de țară. Nimic mai greșit, în opinia mea. PNRR nu poate fi busola, el este un mecanism de reacție rapidă.

PNRR poate fi doar un colac de salvare (funcțional sau găurit) sau poate fi parte dintr-un Plan de dezvoltare mai amplu, pe termen mediu, care integrează, logic și coerent, toate resursele financiare de care România poate beneficia.

Nu văd deloc bine decuplarea totală, inclusiv în comunicarea publică a Guvernului și în dezbaterea publică, a mecanismului de finanțare numit PNRR de celelalte fonduri europene (pur nerambursabile), fondurile ”clasice” din politica de coeziune 2021-2027 și din politica agricolă comună, care trebuie cheltuite până în 2030.

Oare fondurile structurale sau cele pentru agricultura si dezvoltare rurală nu vor contribui și ele la reziliența economiei și a societății? Nu e așa că atât PNRR cât și fondurile clasice susțin coeziunea socială și teritorială? Sănătatea va fi finanțată și prin noul Program Operațional Sănătate (din politica de coeziune) dar și prin PNRR. Educația, de la incluziune școlară, la digitalizare, la infrastructură, va fi finanțată și din PNRR dar și din viitorul Program Operațional Educație și Ocupare.

Iar, ca orizont de timp, cel puțin până în 2026 cele două mecanisme se întâmplă în același interval. Împreună. Nu în paralel.

Discuțiile publice au fost acaparate în ultimul an și jumătate de fondurile pentru redresare și reziliență, care trebuie cheltuite prin investiții mature, funcționale, până la final de 2026. În spațiul public se vorbește foarte mult despre PNRR, cu cele circa 29 miliarde Euro ale sale care sunt parte granturi, parte împrumuturi pe care le vom rambursa.

Pare că ignorăm dezbaterea și comunicarea publică despre circa 31 miliarde de euro doar pentru Politica de Coeziune, alocare bugetară care trebuie transpusă, cu multă muncă și transparență, în Programe Operaționale aprobate, în instituții pregătite să le gestioneze, în ghiduri, portofolii de proiecte, documentații tehnico-economice, și așa mai departe.

În cazul României, negocierile informale cu C.E. au început în mai 2019. Deci… de ceva timp! La ora actuală, cea mai recentă versiune a drafturilor Programelor Operaționale 2021-2027 datează de acum 6 luni. Între timp s-au schimbat guverne, miniștri ai fondurilor europene și nu sunt indicii că a fost o tranziție lină, chiar dacă ea a avut loc între aliați politici :).

Deci, la ce trebuie să ne așteptăm cu privire la când și pentru ce vom putea folosi, concret, fondurile structurale și de coeziune? Chiar nu arde deloc acest subiect?

Nu doar că de 6 luni nu am văzut niciun progres privind conținutul și negocierea acestor Programe Operaționale, dar, mai important, lipsește un instrument atât de simplu, un calendar al negocierii, aprobării acestora și implementării acestora, asumat de Guvern, actualizat periodic.

Constant vedem sacrificată predictibilitatea pentru viitorii beneficiari care încearcă să își planifice dezvoltarea cu fonduri atrase, fie în zona publică, fie în cea privată.

Între timp, pe zona de agricultură și dezvoltare rurală, unde blocajul e la nivel european, avem măcar indiciile unor finanțări care vor veni ca mecanism de tranziție 2021-2027. Vezi și articolul meu pe această temă.

Dau exemplul comunităților rurale. Al infrastructurii satelor.

Finanțarea europeană pentru dezvoltarea rurală a scăzut pentru 2021-2027, atât la nivel european cât și pentru România.

Lipsesc, în acest context, informații coerente, clare, asumate dinspre Guvern și diversele Ministere despre ce finanțări europene sau de la bugetul de stat vor mai exista pentru infrastructura de bază din comune – drumuri, apă, canalizare, salubritate, iluminat public, educație și sănătate.

Se scot total aceste finanțări din PNDR 2021-2027?

Rămâne PNRR (se aseamănă denumirile) ca opțiune de finanțare pentru comunitățile rurale mici pentru, de exemplu, finalizarea rețelelor de apă, canalizare, etc?

Compensează Administrația Fondului de Mediu sau Ministerul Dezvoltării prin programe proprii aceste lipsuri din PNDR?

Sau, un alt exemplu: ce se întâmplă cu descentralizarea Programului Operațional Regional 2021-2027? Pregătirea ADR-urilor pentru a prelua rolul de Autoritate de Management nu se poate face de pe o zi pe alta. Care este progresul aici?

Astfel de întrebări și răspunsuri fac parte dintr-o conversație calmă despre un Plan de țară care lipsește total în spațiul public și, cred, și în cel academic sau al experților.

Dacă nu reușim să pregătim diversele Programe de dezvoltare și de finanțare în mod corelat, coerent, continuăm să generăm multe anomalii, bani risipiți, domenii descoperite la finanțare, și așa mai departe.

Mă uitam la exemplul Irlandei, care integrează PNRR într-un Plan Economic Național pe termen mediu, o foaie de parcurs către obiectivele naționale asumate de această țară:

”Our National Recovery and Resilience Plan is being developed as part of a broader exercise undertaken on the development of a new National Economic Plan-a medium term roadmap for our economic recovery and renewal which will outline our overarching economic priorities and policy objectives at a national level. The National Economic Plan, the development of which included a substantial consultation event on 21 October, is expected to be finalised and published shortly.”

În mai 2018 Comisia Europeană propunea primul pachet legislativ și financiar pentru politica de coeziune 2021-2027 spre a fi aprobat la nivelul instituțiilor care conduc Uniunea Europeană.

Nu avem niciun indiciu că, trei ani mai târziu, în mai 2021, vom avea Programele Operaționale aprobate în România (și, poate, situația e la fel de întârziată și în alte state membre). Și, foarte probabil, va mai trece un an până vom începe să vedem linii finanțare lansate din aceste noi Programe Operaționale.

Nici în Europa și nici în România nu reușim să scăpăm de aceste picioare de lut ale programării și implementării ultra-birocratizate care ne dezavantajează în competiția cu economii și sisteme mult mai suple și dinamice, cum ar fi SUA.  Ne place să vorbim mult despre reacție rapidă, simplificare, eficiență, oportunități istorice câtă vreme nu intrăm în detalii și exemple concrete.

Când trebuie să răspundem unor întrebări precise, nu doar că nu avem răspunsurile dar nu avem nici perspectiva în timp a momentului când vom putea răspunde.

Din păcate, în această atmosferă de neclaritate și lipsă de concretețe a subiectului Programelor europene, în uriașa discrepanță dintre discursul despre fondurile europene și mecanismele concrete, la zi, de accesare a acestora, prosperă:

  • neîncrederea în stat,
  • euroscepticismul dar și
  • mecanismele… incorecte (ca să fiu elegantă) de accesare a acestor resurse financiare.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!,

  • Roxana Mînzatu
  • Expert accesare fonduri nerambursabile
  • Fost ministru al fondurilor europene

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here