În urmă cu aproximativ zece ani, o ştire din Braşov a ţinut prima pagină a ziarelor. Posibila vânzare-cumpărare a Castelului Bran, după retracedarea acestuia moştenitorilor.
Cel care a provocat o adevărată furtună mediatică la acea vreme este fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov, Aristotel Căncescu. Oferta primită atunci de la mostenitori presupunea achitarea de catre Consiliul Judetean a 2.600.000 de euro, iar restul pana la 60 milioane de euro sa fie dati din exploatarea Castelului, într-un sistem de leasing pe o perioadă de zece ani.
În 2001, când au cerut retrocedarea castelului, Dominic Habsburg și surorile sale Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer au precizat, în notificarea depusa la Prefectura Braşov, că, în cazul în care retrocedarea nu va putea fi făcuta în natură, vor o despăgubire de 25 de milioane de dolari. Pentru ca, odată restituirea în natură să devenă fapt împlinit, valoarea castelului a crescut la 60 de milioane de euro.
Castelul a ajuns în proprietatea familiei Habsburg în 1920, sub forma de donație din partea obstii Brasovului. La moartea ei, în 1938, Regina Maria l-a lăsat mostenire fiicei sale, principesa Ileana, de la care l-au mostenit apoi Dominic Habsburg și cele doua surori ale sale.
De câțiva ani, firma care administrează Castelul Bran are un profit net de circa 3 milioane de euro. În acest context, în 20 de ani Castelul ar fi fost achitat, după care monumentul de referință la nivel mondial ar fi rămas în proprietatea comunității și ar fi reprezentat o resursă foarte importantă la bugetul județului.
Din păcate, la acea vreme, nici ministrul Culturii de atunci, Adrian Iorgulescu, nici politicienii din Brașov, nu au înțeles oportunitatea preluării Castelului Bran, ba subiectul a fost tratat exclusiv politic. Cine a pierdut?…
Punem această întrebare mai ales că, începând cu 1 iulie, turiştii care vin la Castelul Bran pot păşi în Tunelul Timpului, o investiţie de 1 milion de euro. Este vorba despre un tunel secret care nu a fost niciodată deschis pentru turişti de la construcţia sa de acum mai bine de 80 de ani.
Tunelul a fost construit în 1930 la ordinul Reginei Maria pentru a uşura parcurgerea de către regina bolnavă de artrită a drumului dintre castel şi parcul unde îi plăcea să se relaxeze. Accesul se făcea prin vechea fântână din curtea interioară a castelului, unde a fost montat un lift electric cu ajutorului căruia Regina Maria putea coborî 30 de metri în subteran. După ce s-a construit liftul, la baza fântânii a fost săpat un tunel orizontal în stâncă, realizându-se legătura cu Parcul Regal al reşedinţei. Tunelul are 40 de metri lungime, iar Regina Maria putea ajunge mai repede în parcul castelului, unde îi plăcea să citească.
Administratorii Castelului Bran au decis în urmă cu un an să reamenajeze tunelul şi să îl pună la dispoziţia turiştilor. Astfel, Tunelul Secret urmează să devină un veritabil Tunel al Timpului. Turiştii vor urca într-un lift cu o capacitate de şase persoane, vor coborî 30 de metri sub pământ tot prin vechea fântână, iar apoi vor putea parcurge la pas tunelul de 40 de metri lungime pentru a ajunge în parcul regal. Tunelul nu este unul simplu, iar traversarea lui va fi o adevărată experienţă multimedia. De-a lungul său vor fi mai multe holograme care vor prezenta Castelul Bran de-a lungul istoriei sale, de la construirea sa din 1377 şi până astăzi. Vizitarea tunelului nu va fi inclusă în preţul biletului de intrare la Castel. Tariful pentru parcurgerea tunelului urmează să fie stabilit până la data inaugurării. De asemenea, pentru că în zilele de vară, sunt şi câte 6000 de vizitatori pe zi la Castelul Bran, cel mai probabil, accesul în tunel se va face cu programare pentru că este imposibil ca toţi vizitatorii să îl poate parcurge.
Cu Ministerul Culturii ca proprietar Castelul Bran ar fi avut un număr de salariați supradimensionat, nu ar fi avut niciun fel de investiții în dezvoltarea sa, foarte probabil în continuare niciun turist nu ar fi pășit prin acest tunel, sigur nu ar fi avut acea poveste a castelului spusă în holograme, nu ar fi avut evenimente și concerte de-a lungul anului, nu ar fi fost promovat în punctul zero al Brașovului – în Livada Poștei (aproape punctul zero, Piața Sfatului este probabil punctul zero), și, prin urmare, nu ar fi avut un profit de 3 milioane de euro/an.